Religia: Ortodox
Adresa Web: www.rls.roknet.ro/%7Eedj/manastirea_maxineni.htm
Hram:Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul (24 iunie)

La 35 de kilometri de orasul Braila, pe directia Focsani, la confluenta raurilor Buzau si Siret, se afla ruina sfintei manastiri Maxineni - Braila, unde Matei Basarab, in anul 1637, a ridicat una dintre cele mai mari si frumoase manastiri ale Tarii Romanesti si ca punct strategic militar.
Imprejurarile care au concurat la construirea sfintei manastiri ne sunt lamurite de pisania asezata de ctitorii Matei Basarab si sotia sa Elena Doamna, reprodusa de marele carturar si istoric Nicolae lorga, in care se mentioneaza ca voievodul a inaltat noua sa ctitorie pe locul unei biserici de nuiele, fosta vatra a satului Maxineni, si care urma sa aiba un rol de seama in apararea tarii, aflandu-se in imediata vecinatate cu Ralaua Brailei, care era sub ocupatie otomana, si cu granita dinspre Moldova a lui Vasile Lupu.
Rolul de avantpost, de aparare, atribuit sfintei manastiri, explica grosimea deosebita a zidurilor sale, de 1, 50 m si a fundatiei de 2, 50 m.
Desi Matei Basarab afirma ca locul unde construise sfanta manastire este „bun si tare", presupunerea sa nu s-a aratat intemeiata, deoarece Siretul (la acea data nu avea mal indiguit) a surpat treptat terenul din apropierea locasului, determinand pe locuitorii vechiului sat sa se mute.
Ca urmare a interventiei domnitorului Tarii Romanesti, Constantin Brancoveanu, la domnul Moldovei Mihai Racovita, se da voie egumenului, in anul 1708, sa taie cotul Siretului ce se afla indreptat spre sfanta manastire „ca sa nu lase acea sfanta manastire sa se prapadeasca, care este facuta cu multa cheltuiala". Este si acest document unul dintre numeroasele documente-dovezi ale intelegerii si colaborarii dintre munteni si moldoveni, in decursul vremii.
In 1718, cand hanul tatarilor a intrat in Tara Romaneasca, Nicolae Mavrocordat a trimis doi boieri la Maxineni pentru a-l intampina. Peste zece ani, cand Domnul a trebuit sa ia masuri de aparare a Tarii, datorita nelegiuirilor tatarilor din zona aceasta, a campiei Brailei, el a ajuns in fruntea ostirilor pana la Maxineni, unde a ramas trei zile, dupa care a lasat aici un capitan de osti de dorobanti si de calarie.
In mijlocul sec. XVIII (anul 1750) , un moment important si cu urmari nu prea fericite din istoria ctitoriei a fost inchinarea ei ca metoh Spitalului Pantelimon din Bucuresti, de catre Grigorie II - Ghica.
Nu stim cat de mari pagube i-au pricinuit cutremurele din 1802 si 1838, dar se stie ca in anul 1856 guvernul a aprobat „recladirea din nou" a edificiului, angajand pe arhitectul Schlatter sa cerceteze cladirile si sa alcatuiasca un deviz, precum si o relatie amanuntita spre a se hotari „daca trebuinta cerea sa cladim din nou expusa manastire sau daca se poate aduce in starea desavarsita - buna - prin reparatii".
Tinandu-se seama de solida constructie, cladirile au fost reparate, in anul 1858, de catre protosinghelul Ciprian, egumenul sfintei manastiri, dupa cum rezulta din pisania pusþ cu aceasta ocazie (si care se afla in original la Muzeul de Istorie al Brailei) : „S-a ridicat din temelie acest lacas de fericitul intru pomenire Domnul Matei Basarab in trecerea sa ce a avut pe aici cu ostirea. Dupa 220 de ani, fiind ajunsa la ruinare de intamplarile vremurilor de atuncea, acum se vazu iaras mareata prin bunavointa printului Alexandru Ghica si din partea cheltuielii a cuviosului protosinghel Ciprian, egumenul acestei sfinte manastiri".
Nu mult dupa aceea sfanta manastire Maxineni a devenit enorie, locasul fiind transformat in biserica de mir, iar dupa anul 1877, a ramas cu totul izolata.
In iarna 1916-1917, cand in regiune s-au purtat lupte grele si armata romana, dupa retragerea din noiembrle-decembrie 1916 a consolidat frontul pe linia Siretului cu trupele germane - austro-ungare invadatoare, zidurile groase ale sfintei manastiri s-au prabusit la data de 17 februarie 1917, lovite de obuzele tunurilor (prof. T. G. Bulat) si de explozia depozitului de munitii aruncat in aer de armatele rusesti. Dar starea de azi se datoreaza si celui de al doilea razboi mondial din 1940-1944, de cand practic ramane parasita de vietuitori (prof. I Candea) .
Incepand cu anul 1976 s-au executat aici cercetari arheologice, desfasurate in incinta complexului arhitectonic de un colectiv de arheologi, de la Muzeul Judetean de Istorie - Braila, sub conducerea domnului profesor de istorie, directorul Muzeului, lonel Candea, care a stabilit ca aceasta ctitorie a avut, in afara de biserica, ziduri de incinta, casa egumeneasca, chilii si alte anexe importante din punct de vedere religios si strategic militar.
De la aceasta sfanta manastire se recrutau si tineri pentru sfintele biserici ale satelor invecinate, dupa informatia pe care ne-o da istoricul intru vesnica pomenire pr. Ilie Postolache.
Duminica, 24 iunie 1990, hramul Sfintei Manastiri reinvie dupa 73 de ani, cand aici a sunat din nou clopotul si a batut toaca, s-a oficiat Sfanta Liturghie arhiereasca in prezenta unui mare numar de credinciosi, de un sobor de preoti condus de P. S. Episcop Dr. Casian Craciun, al Dunarii de Jos - Galati, data la care a fost numit staret al acestui inceput de viata monahala, pe aceste meleaguri absolut pustii, protosinghelul Simion Victor Ovezea, primul vietuitor dupa 73 de ani de parasire. Sfanta Liturghie a fost oficiata langa ruinele sfintei manastiri si a marcat reinvierea vietii monahale de aici.
Aici la sfanta manastire Maxineni - Braila, cu nucleul vietii monahale, se oficiaza sfintele slujbe dupa toata randuiala, incununate de Sfanta Liturghie zilnic, cu ajutorul Maicii Domnului, in care situatie se aude, din nou, un dangat de clopot si o toaca de vecernie, in aceasta splendida poiana de cca 250 ha, camp de pasune la o distanta de zece kilometri de localitatea Maxineni.
Manastirea Maxineni se afla inca in proces de reorganizare, mica obste lucrand intens la noua biserica manastireasca si pentru finalizarea proiectului de restaurare a istoricei biserici a lui Matei Basarab, din sec. al XVII-lea.